Principiul proporționalității

Principiul proporționalității este definit în articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Obiectivul acestuia este de a stabili anumite limite aplicabile acțiunilor întreprinse de instituțiile Uniunii Europene (UE).

În temeiul acestui principiu, măsurile UE:

• trebuie să fie adecvate pentru atingerea obiectivului dorit;
• trebuie să fie necesare pentru atingerea obiectivului dorit;
• trebuie să nu împovăreze persoana fizică excesiv în raport cu obiectivul avut în vedere (proporționalitate în sens restrâns).

Acesta este strâns legat de principiul subsidiarității, care impune ca UE să întreprindă acțiuni numai dacă acestea sunt mai eficace decât acțiunile întreprinse la nivel național, regional sau local. Un alt principiu înrudit, principiul atribuirii competențelor, stabilește că orice domenii de politică neconvenite explicit în tratate de către toate statele membre rămân de competența acestora.

Criteriile aplicării principiului sunt stabilite în protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexat la tratate.

În cazul unei încălcări a principiului proporționalității, solicitanții pot – dacă sunt îndeplinite condițiile – să conteste validitatea măsurilor relevante în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

• Curtea de Justiție a Uniunii Europene;
• Repartizarea competențelor;
• Uniunea Europeană;
• Statele membre;
• Atribuirea competențelor;
• Subsidiaritatea;
• Tratate;
• Repartizarea competențelor în cadrul Uniunii Europene (sinteză);
• Tratatul privind Uniunea Europeană (sinteză).