Extinderea

Comunitatea Economică Europeană, înființată în anii 1950 și cunoscută acum ca Uniunea Europeană (UE), avea inițial 6 membri: Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. De atunci, au aderat la UE încă 22 de țări, inclusiv în cursul extinderii istorice din 2004, marcând reunificarea Europei după zeci de ani de fragmentare. De la 1 februarie 2020, Regatul Unit nu mai face parte din Uniunea Europeană.

Politica de extindere a UE vizează în prezent Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo*, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia și Turcia.

Tratatul privind Uniunea Europeană (articolul 49) prevede că numai țările europene care respectă valorile UE și s-au angajat să le promoveze pot candida la aderarea la UE. Procesul de candidatură se poate lansa numai în urma intenției exprimate de către aceste țări și cu acordul tuturor statelor membre ale UE de la momentul respectiv.

Pentru a face procesul obiectiv și transparent, statele membre au stabilit mai multe norme și criterii care să le ajute să decidă când este pregătită o țară candidată să adere la UE și să devină membră. Aceste criterii se referă la:

• stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și protejarea minorităților (criterii politice); 
• existența unei economii de piață funcționale și capacitatea de a face față concurenței și forțelor de piață din UE (criterii economice);
• capacitatea de a prelua obligațiile asociate calității de stat membru (de exemplu, aplicarea legislației UE).

În plus, UE trebuie să aibă capacitatea de a integra membri noi, deci își rezervă dreptul de a decide când este pregătită să îi accepte.

Pentru Balcanii de Vest, se aplică unele condiții suplimentare, majoritatea referitoare la cooperarea regională și la relațiile de bună vecinătate („procesul de stabilizare și de asociere”).

* Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999 și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo.